Gâfâind se opri rezemându-se de un copac. Era extenuat. Știa că mai este puțin până la graniță. Acest lucru îi dădea curaj și putere. Pe moment răsuflă ușurat : ”Cred că am scăpat de ea! Cum naiba iar m-a găsit? În ultimele săptămâni am umblat ca nebunul prin acești munți și aceste păduri sperând că-mi va pierde urma. Poate am noroc și scap!”