Minte-ma frumos

'Tot ceea ce-ti cer este sa fii sincer(a) cu mine!' 

De cate ori ati auzit sau ati spus fraza de mai sus? De cate ori in viata noastra nu ni s-a cerut sinceritate si de cate ori nu am cerut celor din jur sa fie sinceri cu noi? Si de cate ori am fost sau am dezamagit? Cel putin de cateva ori...

Primul lucru pe care parinti il cer copiilor este sa fie sinceri cu ei si sa nu-i minta. Un lucru aparent normal si foarte pozitiv. Dar oare este asa? Acelasi lucru se aplica si in relatiile de cuplu sau in cadrul prieteniilor. Cu totii avem nevoie de sinceritate si adevar si cautam sa evitam minciuna.

Haideti sa traducem putin 'Tot ceea ce-ti cer este sa fii sincer(a) cu mine!' . Eu as traduce aceasta cerinta pe care o facem cuiva la modul 'niciodata sa nu faci un lucru pe care eu nu l-as putea accepta, cu care nu sunt de acord si despre care trebuie sa aflu'.  Cand cerem cuiva sa fie sincer cu noi generam in acea relatie o mare conditionare. De ce? Simplu... pentru ca cerem un lucru extrem de egoist si care ne priveste pe noi. Parintii cer ca acel copil sa faca lucruri care nu contravin credintelor si asteptarilor pe care le au. La fel si in relatiile de iubire. De fapt nu dorim ca ceilalti sa fie sinceri ci vrem ca ei sa nu faca lucruri cu care noi nu suntem de acord.

Cu siguranta ca au fost momente in viata voastra in care ati fost sinceri cu celalalt  asa cum vi s-a cerut. Si rezultatul? Totala neacceptare.... 'Cum ai putut sa faci asa ceva?' . A fi sincer asa cum ti s-a cerut se dovedeste o mare eroare. Fiind copil aceasta dilema devine una extrem de puternica si care cu siguranta te marcheaza intr-un fel sau altul.  In acel moment poate realizezi ca adevarul doare si ca de fapt lumea vrea sa fie mintita. Poate nu constientizezi direct acest aspect dar cu siguranta iti dai seama ca data viitoare mai bine nu ii spui mamei ca ai luat 4 la matematica.

Noi vrem sa fim mintiti! Respingem minciuna dar de fapt traim in fiecare zi cu ea. Omul are o extraordinare capacitate de a se minti si de a se auto-iluziona. Dar nu trebuie condamnat pentru asta pentru ca lumea in care traim este o lume a iluziilor.

Noi traim intr-o lume duala, in care exista bine si exista rau. Exista lumina si exista intuneric. Totul este foarte clar delimitat inca din momentul in care ne nastem. Totul incepe cu DA si NU . Astfel se imparte lumea in doua. Creierul nostru este un calculator care are ca scop sa ne ajute in aceasta viata. Dar noi il programam inca de la inceput pentru dualitate. Noi il invatam ce este bun si ce nu este bun pentru noi.

Dualitatea am putea sa o definim ca diferite fatete ale aceluiasi adevar. Dualitatea reprezinta capacitatea de a vedea perspective diferite asupra aceluiasi lucru. Sa luam exemplul paharului cu apa: paharul este pe jumatate plin cu apa este acelasi lucru cu paharul este pe jumatate gol! Indica aceeasi stare si aceeasi cantitate de apa. Dar perspectiva din care privim schimba total ceea ce vedem...ceea ce vrem sa vedem.

Astfel se intampla cu toate lucrurile din viata. In relatiile parinti-copii acest lucru este foarte puternic. Parintele vede copilul prin prisma propriilor sale conceptii si asteptari. El nu-l vede asa cum este el in realitate si care ii sunt nevoile. Nu e de condamnat pentru ca altfel nu-l poate vedea. Noi nu putem vedea in exterior lucruri care nu exista in noi. Dar problema apare atunci cand noi il fortam pe celalalt sa vada lucrurile exact ca noi! Si asta o facem prin a-i forta sa fie sinceri...adica sa accepte propria noastra versiune de adevar.

Atunci cand iubesti, vezi in persoana de alaturi toate calitatile si lucrurile pe care ti le-ai dori sa le aiba. Chiar daca acest lucru este departe de adevar. Si astfel proiectam un set de asteptari si nu putem concepe ca iubitul/iubita noastra sa aiba anumite comportamente sau sa faca  anumite lucruri. Iar cand acest lucru se intampla devenim dezamagiti si suparati. Si ni se schimba perspectiva....tot ce a fost bun in relatia respectiva devine rau, negativ si colorat in negru. Dar e doar o perspectiva si nu intregul adevar! Acei ani de relatia frumoasa si in care te-ai simtit bine acum se schimba brusc in ani de minciuna. Adica atunci te-ai simtit bine si acum te simti prost pentru ca atunci te-ai simti bine??

Dar minciuna este mult mai prezenta in viata noastra. Noi suntem duali pana la nivel celular. Cum se inmultesc celulele? Prin diviziune. 1 devine 2. Astfel apare dualitatea. La fel si gandurile noastre se divid si devin duale. Oare nu sunt momente in care ai de ales intre 2 variante sau 2 ganduri si ambele par la fel de viabile?

Dualitatea nu inseamna opozitie ci complementaritate. Paharul pe jumatate gol este complementar cu paharul pe jumatate plin. Ele nu sunt opuse decat daca tu vrei sa fie opuse. Dar ele lucreaza impreuna.

Zi de zi noi ne mintim si ne cream ceea ce definim ca realitate. Toate lumea noastra este o suma de lucruri duale, de minciuni. Probabil ca nu va place...dar asa este. Altfel am fi cu totii fericiti si nu  ar exista durere si suferinta.  Din momentul in care ne trezim noi ne cream realitatea. Primul gand de la trezire da tonul celorlalte ganduri , stari si emotii.

Si atunci ce e de facut?

In primul rand trebuie sa acceptam ca traim intr-o lume duala si care ceea ce credem noi ca este adevarul este doar o perspectiva, o fateta. Niciodata nu ai 100% dreptate si nicioadata nu gresesti 100%. Accepta acest lucru si atunci nu vei mai crede despre tine ca este prost, urat si ca altii sunt mai buni decat tine. Faptul ca o persoana isi impune propria versiune a adevarului nu inseamna ca voi nu aveti dreptate.

In al doilea rand: nu mai cereti nimanui sa fie sinceri cu voi! Pentru ca de fapt ne intereseaza mai putin daca e sincer sau nu ci mai mult sa faca asa cum vrem noi. Accepta-i pe cei din jur asa cum sunt. Aceste conditionari legate de sinceritate se vor intoarce impotriva voastra.

In al treilea rand si cel mai important: daca tot te minti intr-una macar fa-o frumos!
Noi ne creeam realitatea prin perceptia pe care o avem asupra universului in care traim. Ani de zile din momentul nasterii ne-a fost construita o realitate. Dar noi o putem schimba oricand prin schimbarea perceptiei si a modului de gandire. Gandirea pozitiva este un mod de a te minti frumos! Dar este foarte important sa te minti frumos. De ce? O gandire negativista este exclusivista si elimina toate celelalte variante. O gandire pozitiva accepta o gandire negativista. Dar nu si invers.

Si totul tine de gandire....de cum gandim despre noi insine. Gandeste frumos despre tine si totul va fi bine! Ai rabdare cu tine si fi tolerant(a). Totul se invata pas cu pas. Si poti face tot ceea ce-ti doresti. Pentru ca noi ne dorim lucruri care sunt realizabile! Dar ma refer aici la propriile dorinte si nu la cele straine, exterioare si pe care noi le consideram ca fiind proprii.Ma refer la ceea ce inima si sufletul tau doreste cu adevarat sa faca in aceasta viata...

Pentru unii dintre voi poate acest articol este mai dur si poate contravine cu ceea ce credeati despre viata voastra. Eu scriu despre lucruri pe care le traiesc si le constientizez la un moment dat. Nu sunt articole din carti sau sinteze din alte materiale. Asta nu inseamna ca am 100% dreptate...dar sunt sigur ca nici nu gresesc cu 100% :)  Fiecare este liber sa accepte sau sa respinga cele scrise mai sus.

Evolutia fiecaruia dintre noi este individuala. Trebuie doar sa vrei sa-ti fie mai bine. Nimeni nu va veni sa te faca sa-ti fie mai bine daca tu nu vrei. Asa ca intentioneaza sa-ti fie bine...minte-te frumos!

Inchei cu un proverb 'Este mai usor sa crezi o minciuna care a fost auzita de mii de ori decat sa crezi un fapt pe care nu l-ai mai auzit nicioadata!'

La o ultima recitire mi-a venit in minte un gand , o intrebare: 'Daca Dumnezeu ar fi sincer cu tine ce ti-ar zice?' - indiferent de cum percepi Divinitatea.

Toate cele bune,
Dan